Stimată doamnă Valentina Ioniță, când ați conștientizat dumneavoastră că e nevoie de o schimbare în alimentație?

 

Eu și soțul meu consumam legume din grădina părinților mei, însă când am rămas însărcinată, mi-am dat seama că voi fi responsabilă de creșterea sănătoasă a copilului nostru. Ne-am dorit mult să avem hrană ecologică și această dorință a fost motorul tuturor acțiunilor care au urmat. Pentru a porni afacerea pe care o avem acum, am cumpărat terenul încă de când am rămas însărcinată, în anul 2012. A fost o oportunitate și pentru rudele mele, pentru părinții și fratele meu, întrucât în zona localității argeșene Albota e foarte greu de găsit un loc de muncă. Trebuia să găsim o variantă prin care ei să-și folosească experiența de o viață în grădinărit. Pentru fratele meu a fost, însă, mai greu, întrucât el a lucrat în construcții și a trebuit să se reprofileze. Însă nici el nu era departe de modul în care trebuie lucrat pământul, fiindcă amândoi am crescut la curte și am fost implicați în muncile din gospodărie.

 

 

Care au fost pașii de început ai afacerii dumneavoastră?

Părinții mei aveau casa și grădina în localitate, pentru solarii am cumpărat un teren de 1500 m². Am îngrădit terenul, am făcut instalația electrică, ne-am îngrijit de sursa de apă… Avantajul a fost că terenul fusese destinat unei livezi și am fost siguri că este adec-at culturilor pe care ni le propusesem, mai ales că nu se folosiseră chimicale de mai mulți ani, livada fiind părăsită. Am îngrășat terenul cu mraniță și cu dolomită – sursă naturală de minerale, care crește randamentul solurilor. În privința îmbunătățirii calității terenului, am început să ne facem propriul nostru compost, avem deja o zonă în grădină în care adunăm resturile vegetale și le folosim. În primul an, am construit un solar și pot spune că am fost dezamăgiți de rezultate,mai ales în ceea ce privește cantitatea. Acum avem 3 solarii.

 

Cu ce dificultăți v-ați confruntat?

În primul rând, problemele au fost de natură legislativă, pentru obținerea autorizațiilor. Nu există un ghid care să te îndrume, pas cu pas, sa te învețe care este traseul pentru depunerea actelor. E mult de umblat cu actele, din ușă în ușă. Cei apropiați nu prea ne-au încurajat. Eu am venit cu ideea de a ne face un site și de a vinde prin intermediul comenzilor online sau telefonice. Părinții mei au fost sceptici fiindcă aparțin unei alte generații pentru care internetul nu reprezintă tocmai o obișnuință. Primul an a fost de experimente. Am făcut cunoștință cu dăunătorii culturilor. Ne-au invadat omizile, n-am făcut mare producție, ne-au mâncat și roșiile, și ardeii, iar eu plângeam văzând că se năruise totul. Chiar dacă pe parcurs au mai apărut și alte surprize, având ceva experiență, am gestionat mai bine problemele. Dăunătorii reprezintă o problemă cu care ne confruntăm mai tot timpul, este riscul pe care și-l asumă un producător eco. Puricii apar la salate și la castraveți, omizile – la fasole, la roșii, la ardei, melcii fără cochilie, limacșii apar la rucola și la tot ce reprezintă verdețuri care cresc jos, la nivelul solului. Dificil a fost și să aflăm care sunt cerințele de umiditate ale plantelor. La început, nu știam de câtă apă are nevoie ardeiul, de câtă apă au

nevoie roșiile… Am făcut un curs de agricultură bio, primul organizat de Ministerul Agriculturii. Am căutat pe internet răspunsuri la problemele noastre, dar cel mai mult am învățat din propria experiență, fiind atenți la ce se întâmplă cu plantele.

 

Cum ați rezolvat problema dăunătorilor?

Am aflat apoi de maceratul de urzici, pe care acum îl preparăm și îl folosim la stropit culturile.

Fierbem 1 kg de urzici cu 10 litri de apă, le lăsăm câteva zile la macerat, apoi diluăm soluția obținută în proporție de 1:10. Maceratul de urzică are rol și de insecticid, și de îngrășământ. În rest, am încercat diverse soluții de combatere a dăunătorilor, cu usturoi, cu ardei iute, cu scorțișoară, „puricilor” nu le plac aceste arome tari. Am plantant busuioc printre roșii, rânduri de crăițe printre legume. Crăițele îndepărtează coropișnițele și nu vin să atace rădăcinile. În plus, florile lor atrag albinele, fiindcă în spații

închise e foarte greu să atragi albinele. De unde vă procurați semințele? Sunt câteva site-uri care oferă semințe bio, destul de scumpe. Dacă pentru o plantă pe care ne dorim să o cultivăm nu găsim semințe bio, încercăm să nu fie hibrizi. La semințele hibrizi, ni se garantează că vom obține producții mai mari, însă nu acesta este scopul nostru; dacă vrei să cultivi legume după principii ecologice, trebuie să pornești de la semințe de bună calitate. Pe cât posibil, recoltăm semințele noastre, de la an la an.

 

Cum a evoluat proiectul dumneavoastră?

 

Încet, încet, proiectul nostru „Legume de țară” a prins contur. Acum avem deja 3 ani de când producem legume după principii ecologice și am început să și livrăm. Începutul a fost timid, cu 5-6 livrări modeste săptămânal, acum, însă, avem uneori și câte 40 de comenzi săptămânal. Fratele meu pune semințele, pregătește răsadurile și îngrijește solarul, el livrează. Am cultivat o gamă din ce în ce mai variată de legume. Am lucrat foarte mult la partea de transparență și de autenticitate a proiectului nostru. Pentru toți cei care vor să se convingă că noi facem agricultură după principii ecologice, soțul meu, care lucrează în domeniul IT, a venit cu ideea să montăm în solarii camere web, astfel încât un client mai sceptic poate urmări activitatea și se poate convinge zi de zi că legumele pe care urmează să le cumpere nu provin nici de pe teren ierbicidat, nici nu sunt stropite cu chimicale. Toți clienții care au vrut să viziteze solariile, au fost bineveniți. Din producția de legume și de fructe, o parte conservăm și putem vinde și conserve din ingrediente eco.

 

Cum e cu poveștile și dulciurile de casă?

 

Nu ne-am gândit noi că vom evolua astfel și că ne vom dori să ne extindem și să oferim mai mult. Fiindcă în gospodărie creșteau și păsări, iar ouăle erau și ele ecologice, ne-am gândit întâi să facem cozonaci, în perioada sărbătorilor. Fosta mea colegă, Ruxandra, care are atestat de cofetar, făcea prăjituri minunate și avea o mulțime de rețete. Ea a fost cea care m-a impulsionat să începem producția de prăjituri de casă, în camera de zi, așa am adăugat, pe lângă legume, și deserturi. Nu întrebuințăm esențe obținute pe cale chimică, noi căutăm soluții cât mai naturale. Preparăm prăjituri direct în borcan sau în cană, cozonaci copți în strachină de lut, încercăm să fim un pic altfel. Săculețele în care livrăm fursecurile sunt lucrate tot de noi. Poveștile sunt, în primul rând, ale clienților, noi nu ne apucăm de o comandă până nu știm exact ce-și dorește clientul. Apoi, este povestea prăjiturilor noastre, le spunem

exact consumatorilor cum lucrăm.

 

Care ar fi categoriile de consumatori ai produselor dumneavoastră?

 

Am identificat cam trei categorii mari de clienți: oameni care vor să mănânce sănătos, oameni care au copii cărora vor să le asigure o hrană ecologică și, din păcate, oameni care sunt bolnavi și sunt în căutarea soluțiilor pentru a-și recăpăta sănătatea. Cei mai mulți dintre clienții noștri sunt oameni care se autoeducă, devin conștienți că fac alegeri bune pentru mesele lor zilnice. În ceea ce privește livrările, am apelat la livrările „door to door”, special destinate celor care nu au timp sau le este dificil să meargă la piață. Este un sistem comod. Cele mai multe livrări le facem în București, dar avem și livrări în Reșița, în Galați, în județul Constanța, pentru acestea apelăm la firmele de curierat. 

 

Dragostea pentru natură se învață? Unde ați învățat-o dumneavoastră?

Am locuit 7 ani în Brașov, în studenție și în primii ani în care am fost angajată. Oamenii de acolo sunt cu totul altfel. Puneam un sendviș în bagaj și plecam repede în natură.

Îmi lipsește atmosfera din Brașov, de acolo am învățat încă o lecție despre dragostea pentru natură, dacă mai aveam nevoie de încă una, în afară de cea primită de acasă.

Mult succes și spor în tot ce faceți!