Îl fierbeam într-un tuci mare și îl turnam în străchini de lut cumpărate de la târgul de Mosi. Legam cirese și flori de cozile lingurilor de lemn și pregăteam coșul pentru cimitir. Culegeam frunze de nuc, pregăteam oala cu cărbuni și tămâie, lumânările și ... eram gata pentru a doua zi. Duminică dimineața ne trezeam de când răsărea soarele, luam coșul cu "împărțeli", oala cu tămâie și frunzele de nuc. A dispărut din amintirea mea semnificația acestor frunze, știu doar că le aruncam din când în când pe drumul de acasă spre cimitir. La ora 7.00 se deschidea cimitirul ( la noi în sat cimitirul are program de funcționare :) ) și masa mare de oameni adunată în fața cimitirului se înghesuia pe una din cele 2 ușite. Fiecare cauta locul de veci al străbunilor. Se aprindeau lumânări, se împărțeau strachini cu orez cu lapte, erau aduceri aminte, dar și revederi dragi. De multe ori, rudele venite de la oraș se revedeau doar cu aceste ocazii. Se intra în cimitir cu lacrimi în ochi, cu amintirea celor ce nu mai sunt lângă noi, dar se pleca de acolo cu un fel de linisșe sufletească pe care nu mi-am explicat-o niciodată. Mâncam pe drumul spre casa cele mai bune cireșe, probabil și pentru ca erau primele pe anul acela :) .
A doua zi de Rusalii, ne murdăream pe picioare cum știam noi mai bine..de nisip, de cărbuni și fugeam pe ulița satului pe la casele vecinilor. Ei ne așteptau cu ligheane pline cu apă calduță și croduri mari de săpun de casă și ne spălau picioarele, apoi ne puneau la masa mică de lemn si ne aduceau pâsat. de porumb. Nu am mai mâncat de foarte multă vreme, neapărat să o sun pe bunica să îmi dea rețeta, căci nici in Argeș și nici pe lângă București nu am mai regăsit obiceiurile astea și pregătirile de Rusalii ca la bunici. Promit ca pana anul ce vine sa fac rost de pasat ( porumb macinat grosier)
Pana atunci n-am gandit ca pentru aceasta sarbatoare sa pregatim un pachet fix ca cel din imagine: orez in strachina de lut, cirese, cana de lut si lingura de lemn. Puteti imparti pachetul intr-u pomenirea mortilor sau il puteti pastra acasa ca pe o amintire vie a obiceiurilor noastre din popor.
Pachetul il gasiti aici !
Fotografia am preluata-o recunosc fara acordul proprietarei si imi cer scuze pe aceasta cale, dar nu am gasit in arhiva personala ceva sa ilustreze mai bine aceasta sarbatoare. Fotografia, dar si textul care o insoteste le puteti gasi in linkul de mai jos. Mi-a placut foarte mult cum a povestit despre ritualul spalatului picioarelor... in Teleorman. Ii multumesc pe aceasta cale. https://www.laurafrunza.com/2019/08/14/traditii-uitate-rusaliile-si-spalatul-ritualic-al-picioarelor/